Azi citeam o postare pe un blog, scris de cineva care tocmai implinise 40 de ani si reflecta asupra anilor 30. Asta m-a facut sa ma gandesc la anii mei 20. Ce asteptari aveam cand eram adolescenta si ce mi-au adus si cum vad acum cei 10 ani care s-au scurs.
20's
Credeam viata e ca in filme, cu multa distractie in facultate. In camin, prieteni multi, prietene adevarate cu care sa barfesti. Fun, fun si iarasi fun. Adevarul e ca sursa de fun exista, dar sincer, iti trebuie bani ca sa te duci in cluburi, sa ai haine faine. Iar ca student, ai venituri mici.
Prieteni, hmmm...am avut in facultate cativa pretendenti, dar nu ii placeam, eu tot cu gandul la prietenul din liceu eram, era ca un etalon.
Ah, si distractia lipsea cand vroiai sa inveti, adica ori erai mediocru si bateai cluburile, ori excelai (si sincer, o fata, draguta, si desteapta si cu succes profesional este de admirat si sexi ;) ) si less fun.
Apoi, credeam ca viata e usoara, termini facultatea si te angajezi si e frumos ca intalnesti oameni tineri ca tine. Cam asa e, intalnesti multi oameni, si e bine sa cunosti, dar munca e munca, obositor, uneori dezamagitor. Asta e viata, trebuie sa muncim. Iubesc munca, uite ca acum dupa 2 ani de stat acasa, vreau la munca. E misto sa ai job fain, in firma mare, unde sa cunosti oameni de toate felurile.
Credeam ca voi face copil dupa 35..uite ca l-am facut la 28 si sincer (desi cateodata tanjesc sa fiu singura si fara obligatii) e mai bine asa, daca il faceam la 35, el avea 15 ani (florea adolescentei) cand avea 50..oau..ce mamaie.
Credeam ca 20's e o viata aventuroasa, plin de experiente. nu a fost asa. E si vina mea, am refuzat prietenii, am refuzat sa ma interegrez, am avut gandire ingusta. Uite, regret ca la 21 de ani am luat la misto pe cineva (poate si el ma lua) si in schimb as fi putut afla multe de la persoana respectiva.
20' a fost frumos pentru ca l-am cunoscut pe sotul meu, un om matur care m-a ghidat frumos in viata si care s-a chinuit cu mine sa scap de subjugarea mamei si sa gandesc liber.
Regret ca nu am gandit liber la 20 de ani, multe le puteam schimba :(
Asa ca as sfatui-o pe Elena de acum 10 ani sa:
Nu asculta tot ce spune mama. Nu mereu are dreptate. Ea a trait in alte vremuri si nu intelege generatia noastra. Ea iti va spune sa faci o facultate, sa iti gasesti un job bun si sigur si sa te mariti, ca asa e rostul. Dar nu mereu asa e viata. Analizeaza si ia singura deciziile. Risca, exploreaza, incearca. Iubeste-ti mama, dar gandeste ca tine, nu ca ea.
Exploreaza...TOT. De la joburi, oameni, locuri. Risca si asuma-ti! Cunoaste oameni noi, inconjoara-te de oameni, chiar daca nu sunt pe gustul tau. Vei avea de invatat ceva de la fiecare.
Fa ce iti doresti, mai bine resentimente decat regrete pentru ca uite, am in mine asa multe regrete, uneori abia mai pot respira din cauza lor.
Cum imi doresc viata la 30 de ani:
Sa fiu constienta de frumusetea mea si sa o pun in valoare de fiecare data.
Sa port haine frumoase, bune, pentru ca haina face pe om si sa ma aranjez. Sa zambesc la toti, sa flutur din gene daca e cazul. Sa fiu frumoasa si desteapta.
Sa imi ingrijesc tenul, pielea, parul. Sunt frumoasa si nu imi arat varsta, iar pentru asta trebuie sa pun in valoare tot ce e mai frumos.
Cunoaste oameni noi si nu ii mai judeca. Calatoreste si invata cat poti de mult.
Renunta la prejudecati si idei preconcepute.
Daca iti doresti ceva, lupta. Mai bine resentimente decat regrete. Eu am regrete multe de acum 10 ani din cauza unor prejudecati.
Risca ce e de riscat...ma refer la sanse, opotunitati, lucruri de care ti-e teama, insa vrei sa le faci.
20's
Credeam viata e ca in filme, cu multa distractie in facultate. In camin, prieteni multi, prietene adevarate cu care sa barfesti. Fun, fun si iarasi fun. Adevarul e ca sursa de fun exista, dar sincer, iti trebuie bani ca sa te duci in cluburi, sa ai haine faine. Iar ca student, ai venituri mici.
Prieteni, hmmm...am avut in facultate cativa pretendenti, dar nu ii placeam, eu tot cu gandul la prietenul din liceu eram, era ca un etalon.
Ah, si distractia lipsea cand vroiai sa inveti, adica ori erai mediocru si bateai cluburile, ori excelai (si sincer, o fata, draguta, si desteapta si cu succes profesional este de admirat si sexi ;) ) si less fun.
Apoi, credeam ca viata e usoara, termini facultatea si te angajezi si e frumos ca intalnesti oameni tineri ca tine. Cam asa e, intalnesti multi oameni, si e bine sa cunosti, dar munca e munca, obositor, uneori dezamagitor. Asta e viata, trebuie sa muncim. Iubesc munca, uite ca acum dupa 2 ani de stat acasa, vreau la munca. E misto sa ai job fain, in firma mare, unde sa cunosti oameni de toate felurile.
Credeam ca voi face copil dupa 35..uite ca l-am facut la 28 si sincer (desi cateodata tanjesc sa fiu singura si fara obligatii) e mai bine asa, daca il faceam la 35, el avea 15 ani (florea adolescentei) cand avea 50..oau..ce mamaie.
Credeam ca 20's e o viata aventuroasa, plin de experiente. nu a fost asa. E si vina mea, am refuzat prietenii, am refuzat sa ma interegrez, am avut gandire ingusta. Uite, regret ca la 21 de ani am luat la misto pe cineva (poate si el ma lua) si in schimb as fi putut afla multe de la persoana respectiva.
20' a fost frumos pentru ca l-am cunoscut pe sotul meu, un om matur care m-a ghidat frumos in viata si care s-a chinuit cu mine sa scap de subjugarea mamei si sa gandesc liber.
Regret ca nu am gandit liber la 20 de ani, multe le puteam schimba :(
Asa ca as sfatui-o pe Elena de acum 10 ani sa:
Nu asculta tot ce spune mama. Nu mereu are dreptate. Ea a trait in alte vremuri si nu intelege generatia noastra. Ea iti va spune sa faci o facultate, sa iti gasesti un job bun si sigur si sa te mariti, ca asa e rostul. Dar nu mereu asa e viata. Analizeaza si ia singura deciziile. Risca, exploreaza, incearca. Iubeste-ti mama, dar gandeste ca tine, nu ca ea.
Exploreaza...TOT. De la joburi, oameni, locuri. Risca si asuma-ti! Cunoaste oameni noi, inconjoara-te de oameni, chiar daca nu sunt pe gustul tau. Vei avea de invatat ceva de la fiecare.
Fa ce iti doresti, mai bine resentimente decat regrete pentru ca uite, am in mine asa multe regrete, uneori abia mai pot respira din cauza lor.
Cum imi doresc viata la 30 de ani:
Sa fiu constienta de frumusetea mea si sa o pun in valoare de fiecare data.
Sa port haine frumoase, bune, pentru ca haina face pe om si sa ma aranjez. Sa zambesc la toti, sa flutur din gene daca e cazul. Sa fiu frumoasa si desteapta.
Sa imi ingrijesc tenul, pielea, parul. Sunt frumoasa si nu imi arat varsta, iar pentru asta trebuie sa pun in valoare tot ce e mai frumos.
Cunoaste oameni noi si nu ii mai judeca. Calatoreste si invata cat poti de mult.
Renunta la prejudecati si idei preconcepute.
Daca iti doresti ceva, lupta. Mai bine resentimente decat regrete. Eu am regrete multe de acum 10 ani din cauza unor prejudecati.
Risca ce e de riscat...ma refer la sanse, opotunitati, lucruri de care ti-e teama, insa vrei sa le faci.
Comentarii
Trimiteți un comentariu