Am 30 de ani si o buna parte din copilarie a fost in vremea comunismului sau in perioada post-decembrista, anii 90', cand intreaga Romanie invata sa traiasca in democratie si eram cu totii sub asaltul consumismului si a tuturor lucrurilor ce ne-au fost private.
Era o vreme cand vedeam pe net tot felul de manifeste pentru generatiile anilor 80-90, despre copilaria noastra de atunci. Toate erau nostalgice si faceau referire la putinele jucarii pe care le aveam, haine si rechizite. Ca ce fumos ne jucam noi si cum inventam jocuri afara, din te miri ce..pietre, frunze, gunoaie. Aceste manifeste faceau comparatie cu generatiile actuale, cu abundenta de jucarii, idei si tot felul de lucruri pentru ocupat timp liber. Vai si imi mai placeas a citesc, lacrimam si ziceam in gandul meu...uite ce frumos era, ce naspa e acum pentru copiii prezenti.
Acum, s-a produs ceva..un click si nu stiu cum si de ce? Nu mai sunt nostalgica la lucrurile astea. Imi provoaca sila si repulsie acea perioada (a tarii noastre, nu a vietii mele private). Aveam 2 jucarii pentru asta se gasea si eram nevoiti sa improvizam. Ne jucam cu jucariile pe care comunismul ni le permitea, nu aveam voie sa alegem. Mancam paine cu zahar nu pentru ca era deliciul copilariei, ci pentru asta se gasea si asta aveau parintii sa ne dea. Eram saracii, nu se gasea mancare in magazine.
Singura nostalgie care ramane e viata de familie, familie care m-a crescut cum a stiut mai bine pentru perioada aia. Mi-e sila sa mai vad texte cum ca e frumos era atunci, ce copii cuminti eram. Generatia de acum are tot ce trebuie ca sa evolueze si sa faca lucruri frumoase.
Oare de ce abia acum la 30 de ani mi s-au deschis ochii? Oare pentru ca ma gandesc pe termen lung la copilul meu sau pentru ca perioada cat stau acasa cu el m-a facut sa citesc avida tot mai mult. Tot ce gasesc citesc, in engleza, romana, despre psihologie, educatie, nutritie.
Pana acum gandeam mereu pe termen scurt si ma ingrijoram de lucruri imediate. Am lasat mult timp grija in treaba parintilor. La scoala stiam ca trebuuie sa merg si sa invat, parintii aveau grija sa ma indrume la cea mai buna scoala si sa imi zica ce sa invat, apoi facultatea cam la fel, vroiams a o termin, sa ma distrez in anii de facultate si apoi sa vedem ce job gasesc. Am gasit jobul si nu vroiam decat sa muncesc si sa castig ca sa satisfac niste nevoie imediate,chirie, mancare, haine multe, distractie. Apoi am sttrans ceva ca sa am un ban pentru casa/masina. In fine, cred ca acum gandesc mai mult pe termen lung si de aceea vrea sa dau la spate nostalgiile si sa privesc mai mult catre capitalism
Era o vreme cand vedeam pe net tot felul de manifeste pentru generatiile anilor 80-90, despre copilaria noastra de atunci. Toate erau nostalgice si faceau referire la putinele jucarii pe care le aveam, haine si rechizite. Ca ce fumos ne jucam noi si cum inventam jocuri afara, din te miri ce..pietre, frunze, gunoaie. Aceste manifeste faceau comparatie cu generatiile actuale, cu abundenta de jucarii, idei si tot felul de lucruri pentru ocupat timp liber. Vai si imi mai placeas a citesc, lacrimam si ziceam in gandul meu...uite ce frumos era, ce naspa e acum pentru copiii prezenti.
Acum, s-a produs ceva..un click si nu stiu cum si de ce? Nu mai sunt nostalgica la lucrurile astea. Imi provoaca sila si repulsie acea perioada (a tarii noastre, nu a vietii mele private). Aveam 2 jucarii pentru asta se gasea si eram nevoiti sa improvizam. Ne jucam cu jucariile pe care comunismul ni le permitea, nu aveam voie sa alegem. Mancam paine cu zahar nu pentru ca era deliciul copilariei, ci pentru asta se gasea si asta aveau parintii sa ne dea. Eram saracii, nu se gasea mancare in magazine.
Singura nostalgie care ramane e viata de familie, familie care m-a crescut cum a stiut mai bine pentru perioada aia. Mi-e sila sa mai vad texte cum ca e frumos era atunci, ce copii cuminti eram. Generatia de acum are tot ce trebuie ca sa evolueze si sa faca lucruri frumoase.
Oare de ce abia acum la 30 de ani mi s-au deschis ochii? Oare pentru ca ma gandesc pe termen lung la copilul meu sau pentru ca perioada cat stau acasa cu el m-a facut sa citesc avida tot mai mult. Tot ce gasesc citesc, in engleza, romana, despre psihologie, educatie, nutritie.
Pana acum gandeam mereu pe termen scurt si ma ingrijoram de lucruri imediate. Am lasat mult timp grija in treaba parintilor. La scoala stiam ca trebuuie sa merg si sa invat, parintii aveau grija sa ma indrume la cea mai buna scoala si sa imi zica ce sa invat, apoi facultatea cam la fel, vroiams a o termin, sa ma distrez in anii de facultate si apoi sa vedem ce job gasesc. Am gasit jobul si nu vroiam decat sa muncesc si sa castig ca sa satisfac niste nevoie imediate,chirie, mancare, haine multe, distractie. Apoi am sttrans ceva ca sa am un ban pentru casa/masina. In fine, cred ca acum gandesc mai mult pe termen lung si de aceea vrea sa dau la spate nostalgiile si sa privesc mai mult catre capitalism
Comentarii
Trimiteți un comentariu